Situatia Romaniei, la final de exercitiu financiar, imi aminteste de parabola biblica a talantilor. Din dorinta reducerii unor decalaje economice si sociale intre regiunile statelor membre, Uniunea Europeana, sub cadrul legal al politicii de coeziune, incepe sa “imparta” talantii. Romania primeste o suma frumusica, de 19 miliarde euro, dupa tari ca Polonia (67, 284), Italia (28, 812), Republica Ceha (26, 692), Germania (26, 340), Ungaria (25, 307), Grecia (20, 420)…
Toate bune si promitatoare… Se incepe elaborarea de ghiduri, strategii, alte documemte specifice, apar primele calendare orientative. Potentialii beneficiari, cu adevarat interesati, incep sa viseze frumos, la gandul ca “se dau bani europeni”, afacerile sporind deja in mintea lor… Apoi, usor si din ce in ce mai garboviti de vreme si de “lupte” cu bancherii de unde si-au luat creditele pentru sustinerea proiectelor, dar si cu intarzierile si birocratia autoritatilor ce gestioneaza aceste fonduri, asteapta cu sufletul la gura sa se termine…nu mai conteaza daca au pierdut sau castigat, doar sa nu mai auda de ele.
In ultima perioada, cele mai multe discutii referitoare la aceste fonduri se rezuma la termeni precum “plati” si “absorbtie”, uitand cu desavarsire insa de munca meticuloasa a beneficiarilor si de rezultatele avute.
Eh, s-a intors stapanul si cere talantii. A reusit Romania sa cheltuie cat a primit sau inca de la inceput a fugit de i-a ingropat in hartoage si instructiuni? Cat de mult si-a propus sa realizeze la inceput de drum si ce indicatori sunt atinsi in prezent? Putem vorbi si despre rezultate si nu doar despre cifre/bani cheltuiti?
Pana atunci, relaxare si voie buna!
Catalina BADOIU